Slava Domnului (65)
Proverbe 25:2. „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor.”
Lucrurile ascunse sunt a lui Dumnezeu, doar cele descoperite sunt ale noastre. În atotcunoștința Lui, cunoaște sfârșitul omului, încă de la începutul lui, pentrucă trecutul, prezentul și viitorul pentru El sunt unite într-o veșnicie continua. Omului îi sunt ascunse lucrurile Lui. Dar totuși descoperite împăraților care le cercetează. Ceea ce noi trăim astăzi în Hristos, Neprihănirea, Mântuirea, Slava Lui, vestite prin Isaia cu 700 de ani înainte de Domnul Isus. Isaia 46:13. „Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe, și mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion, și slava Mea – peste Israel.”--- Lucruri ascunse descoperite acum împăraților Lui, născuți din El și care cercetează cu dragoste și bucurie, toate lucrurile Lui.
Hai să vedem un exemplu -samariteanca- Ioan 4. o femeie cu moravuri ușoare, precum și alte femei astăzi. . Lucrurile Slavei Domnului erau ascunse de ea, dar când ajunge în fața lui Isus și-L aude vorbind îi zice: știm că are să vină Mesia…Hristosul… iar Isus zice: „Cel cu care vorbești este Acelea.” Deja femeia a crezut și L-a primit în inima ei. Lucrurile ascunse de ia, I s-au descoperit, în El și nu numai ei, ci când adevenit evanghelistă, L-a cunoscut pe Isus și Slava Lui, întreaga Samarie. Bun exemplu!
Un exemplu diferit. Un tânăr care era interesat de Viața Veșnică, care în mintea lui de bogătaș al lumii acesteia era foarte avut. Greșala lui era că se încredea în binele și avuția lui și ar fi vrut Isus să-l primească cu „binele lui”, la fel ca astăzi, iar Isus nu vrea „binele meu și al tău”. El vrea ca noi, eu și cu tine să primim „binele Lui” așa cum El vrea să ni-l dea. Acest tânăr a împlinit poruncile cu brio și când Isus i-a zis „binele” cu care-l primește la El, s-a ofticat și a plecat din fața Lui supărat.
Matei 19:20-21. „Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?” 21„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă!” -----La Isus nu mergem plini de noi, de eu, eu, ci goliți de tot ce avem, ca El să ne umple cu El și să ne îmbrace cu Haina Neprihănirii Lui, prin Harul câștigat de Isus la Cruce. Asta se numește lepădare de tot sinele meu și al tău și apoi luându-ne crucea cu atitudinea samaritencii la descoperirea lucrurilor ascunse de ea, să alergăm înainte nu cu alte scopurii ale noastre, ci cu scopul de a duce Evanghelia altor oameni de care sunt ascunse lucrările Slavei Domnului, ca mulți alți fii să se lepede de ei și să-L urmeze pe Cel ce este Începutul și Sfârșitul și care ține în mâna Lui toate lucrurile, pentru noi, acum, aici și o Veșnicie împreună cu El să le descoperim, pentru că Slava Domnului stă, în ascunderea lucrurilor, iar eu și cu tine le cercetăm și le descoperim. Ori avem și noi „binele” nostru bun, care decât să-l părăsim mai bine refuzăm pe Isus și „binele” lui? Da, așa este, pentrucă religia asta zice: „fă bine, ca să fii, ca să ai… ” dar într-o zi vom descoperi că am crezut o minciună. „binele ” meu și al tău, ne va face să rămânem despărțiți de Isus, Slava Domnului veșnic. Această Slavă o găsim în ascunderea lucrurilor. Nu o poți cunoaște decât prin Duhul Domnului, nu prin simțurile binelui meu și al tău. Amin! (va urma)